— Da, am să umblu înc-o milă,
Chiar dacă pare nebunie,
Şi nu de frică sau de silă,
Ci vreau s-o fac cu bucurie...

Nu fiʼndcă-mi place suferinţa,
Şi rănile de la picioare,
Ci pentru Numele lui Isus,
Şi pentru dragostea Lui mare.

— Da, când smucești să-mi iei mantaua,
Şi mă priveşti cu-atâta ură,
Îţi dau degrabă şi cămașa,
Şi ultima fărâmitură!

Le dau nu că mi-aşa de frică
De groaznica-ţi ameninţare,
Ci pentru Numele lui Isus,
Şi pentru dragostea Lui mare.

— Da, îţi întorc plângând obrazul,
Din stânga, cel fără de rană,
Când l-ai zdrobit pe cel din dreapta
Cu palma vitregă, duşmană...

Și nu de frică sau de silă,
Îţi spăl picioarele murdare,
Ci pentru Numele lui Isus,
Şi pentru dragostea Lui mare!